Vise plăpânde în mine îngrămădescŞi nu găsesc credinţă să le împlinesc...
Fărâmiturile ce-Ţi cad la masă le poftesc
Şi-mi fac loc prin mulţime minuni să Îţi cerşesc.
Vin învăţaţii să mă-nveţe cum să Te iubesc,
Iar eu stau şi-i ascult şi nu vorbesc,
Când îmi dau sfaturi despre Tine nu-i opresc
Măcar că ştiu pe ce urme de paşi păşesc.
Vin multe să mă-mpingă, dar nu mă clintesc,
Prin Cel care e-n mine frica mi-o biruiesc.
Când totul strigă-n mine, îţi şoptesc
Că sunt aici şi sunt a Ta, Tată ceresc,
Că Temelia îmi eşti Tu când toate mi se prăbuşesc,
În mine e un dor nepământesc
Să rămân în Lumină şi să strălucesc.
Ca să te văd pe Tine mai bine să orbesc,
Înţelepciunea lumii? - Mai bine înnebunesc!
Bat Melech
Cristina
Cred ca nu o sa mai citesc poeziile tale la lucru din cauza ca se intreaba toti ce am cand imi dau lacrimile.
ReplyDeleteTu esti binecuvantarea vietii mele. Stiu ca toti spirituallii se vor trezi sa-mi zica Ala ar trebui sa fie Domnul. Daca Domnul este viata mea, El a ales sa-mi binecuvinteze viata cu tine. De te proiectam eu nu puteai iesi asa de perfecta potrivita pentru viata mea.
Te iubesc mult, Bat Melech.
Bat Tzion. xxxx
Multumesc mult, Emma. Fii binecuvantata tu scumpa.
ReplyDelete