De la capăt...

Mă sprijiesc pe vânt
Fără nici un cuvânt ...
Plecată ca și robii, la pământ.

Îmi rup lanțurile
Îmi alung gândurile
Și-mi strâng dărâmăturile.

Îmi socotesc pietrele rămase,
Îmi dezleg inima de cine mi-o legase,
Privind fără să-mi pese toate câte-s arse.

Inima de iluzii mi-o despoi,
Te caut să mă cauți, să m-aduci înapoi
Și să-mi scoți sufletul din ploi.

Să te aud ”șterge-ți copile plânsul,
că ce vezi tu nu e apusul;
Înalță-ți inima și capul,
Chiar dacă muzică nu e, acum începe dansul!”

Bat Melech בת מלך
Cristina