Dacă...

Țintuită de-a mele regrete,
Mă târăsc și-n durere mă scald
Credința îmi stă pe-un perete
Și oricât aș vrea nu mi-e cald...

De ce-mi stă credința-n perete?
Mi-am scris-o să-mi amintesc
Însă acum mi-au rămas doar regrete:
Că nu știu nici să cred nici să iubesc.

Dacă mi s-ar putea lărgi inima,
Poate-aș pricepe mai mult,
Dacă mi s-ar opri lacrima
Și-n loc să plâng aș începe s-ascult...

Aș urca de nu m-aș teme de-nălțime
Și aș striga de nu mi-aș opri glasul,
M-aș scufunda de nu m-aș teme de-adâncime
Și-aș aștepta de n-ar fi prea târziu ceasul.

De m-aș ruga cu buzele curate
Și de nu m-ar durea ochii de-atâta har,
De nu mi-ar fi toate apele sărate
Poate-aș putea să fiu nu doar să par...

De n-aș vedea doar lanțuri grele
De n-aș vedea doar cruci și moarte,
De n-aș vedea doar pete negre-n loc de stele
Și brațe ce mă lasă în loc să mă poarte...

De n-aș vedea atâtea lanuri fără secerători
Și dac-aș știi să mă lupt în război,
N-aș mai lăsa să dea târcoale pe lângă spice ciori
Și Te-aș lăsa să-mi faci toate lucrurile noi...

Mintea mă minte
Și ochii mă dor
dar de bunătatea Ta tot îmi aduc aminte
Și deznădejdea mi-o omor.

M-aș teme, dacă la capăt Ți-aș fi ajuns
Dar știu mai bine de-atât, Nesfârșitule!
Că dacă slăbiciunea în ea m-a ascuns,
Harul Tău mi-e deajuns, Împăratule!

Bat Melech בת מלך
Cristina