În lacrimi zac cu sufletul înmuiat în ele,
Că nu știu să Te strig să mă auzi de rele,
Că nu știu mâinile să le întind s-ajung să Te ating,
Că oricât mă aprind să Te cuprind, ape negre mă sting.
Că cerul îmi picură și-mi umple ochii
Că nu mai cresc în Lumină, ci în umbra fricii,
Că scuzele-au ajuns să-mi stea pe post de gard
Că de dorul Tău, Adonai, toate mă ard.
Plâng că stau cu Viața față în față,
Dar că de lacrimi nu Te mai recunosc la Față,
Că oricât merg 'nainte mă simt tot mai departe
Și că încă nu știu să-Ți las mâna să mă poarte.
Dar am să mă opresc din plâns
Și n-am să las frica să creadă că m-a învins.
Am să las în urmă tot ce prețuiam
Și-am să m-arunc ca să Te prind și-am să Te am.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
Că nu știu să Te strig să mă auzi de rele,
Că nu știu mâinile să le întind s-ajung să Te ating,
Că oricât mă aprind să Te cuprind, ape negre mă sting.
Că cerul îmi picură și-mi umple ochii
Că nu mai cresc în Lumină, ci în umbra fricii,
Că scuzele-au ajuns să-mi stea pe post de gard
Că de dorul Tău, Adonai, toate mă ard.
Plâng că stau cu Viața față în față,
Dar că de lacrimi nu Te mai recunosc la Față,
Că oricât merg 'nainte mă simt tot mai departe
Și că încă nu știu să-Ți las mâna să mă poarte.
Dar am să mă opresc din plâns
Și n-am să las frica să creadă că m-a învins.
Am să las în urmă tot ce prețuiam
Și-am să m-arunc ca să Te prind și-am să Te am.
Bat Melech בת מלך
Cristina כריסטינה
LACRIMILE VOR ÎNCETA
ReplyDelete"Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor."
Apocalipsa 21.4
Dacă suntem adevăraţi credincioşi, vom vedea împlinirea acestor lucruri. Durerea va înceta, lacrimile vor fi şterse. Lumea aceasta este o vale a plângerii, dar ea va trece. După cum ne e prorocit aici, în curând vor apare un cer şi un pământ nou; şi atunci nu vom mai plânge din cauza căderilor şi tristelor urmări. Nunta Mielului va fi un timp de bucurii fără margini şi lacrimile nu îşi vor mai avea locul. Mai departe, ne este spus că Dumnezeu însuşi va fi cu oamenii şi durerea şi gemetele vor fugi pentru a nu se mai întoarce.
Ce stare va fi pentru noi când nu va mai fi nici întristare, nici plânset, nici un necaz? Va fi o slavă mai mare decât orice ce-am putea închipui? Voi, ochi care citiţi cu plânset, opriţi-vă şiroaiele arzătoare, căci în curând nu veţi mai şti ce sunt lacrimile. Nimeni nu ştie să şteargă lacrimile ca Dumnezeul dragostei, dar iată că El şi începe să facă acest lucru. ”Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”. Vino, Doamne, şi nu întârzia, căci acum toţi ai Tăi trebuie încă să plângă!
CredinciosiCuvantuluiSfant.28.01.2011 -
Mulțumesc pentru încurajare. Multă binecuvântare, shalom!
ReplyDeleteTot binele este construit pe revelarea răului. De aceea, dacă o persoană nu revelează răul precum un hoţ prins care nu a reuşit să fure pentru egoul său, dar în schimb descoperă răul în atitudinea sa către prieteni şi Creator, apoi, în această revelare a răului, el imediat simte opoziţia – Cel care a revelat răul, Lumina care reformează. El imediat se alătură luminii şi, pe baza revelării răului, construieşte porunca, adică merge de la consecinţă la cauză.
ReplyDeleteExista doua corectii perpetue:
1. Intoarcere prin teama si 2. Intoarcere prin iubire.
In prima faza lucrez impotriva egoismului meu, cladindu-mi atitudinea fata de aproapele meu, mai presus de egoism. Nu conteaza cat de mare este egoismul meu si ce placeri sunt dezvaluite in el, eu sunt mereu deasupra lui.
Atitudinea mea fata de aproapele meu este masurata prin abilitatea de a ascede peste un anumit grad al egoismului. De aceea, aceasta corectie este numita “intoarcerea prin teama”. Eu urca pe scara de pe care a coborat sufletul meu si, astfel, ma intorc in Lumea Infinitului. Se intampla prin teama, sau constient, deoarece dorinta mea egoista urla in interiorul meu si ma impinge in afara drumului, in timp ce imi cladesc urcarea in teama, ingrijorare si in opozitie cu ea.
In faza a doua, intoarcerea prin iubire, egoismul meu nu mai rezista. Nu ma lupt cu temerile de a cadea din ea, ci dimpotriva, obtin dorintele aproapele meu ca si cand ar fi ale mele. Aceasta munca are loc, de asemenea, deasupra dorintelor, insa ele sunt dorintele altora, pe care le percep ca fiind ale mele.
De exemplu, obisnuiai sa-i urasti pe ceilalti, dar acum descoperi ca ei sunt chiar mai apropiati de tine decat esti tu insuti, asemeni copiilor tai, de dragul carora esti in stare sa renunti la intreaga ta viata. Realizezi, inca o data, ca doar egoismul vorbeste in sinea ta, desi acum este atintit spre ceilalti. Asta pentru ca ei sunt tu si chiar mai mult de atat.
Astfel, procesul corectiei are loc, totdeauna, deasupra dorintei de placere. Alegerea se face doar cu privire la felurile dorintei: a ta, sau a “altora”. Noi muncim mereu prin metoda credintei (daruire, influenta) deasupra ratiunii (primire).
Nu exista nimic altceva decit iubire si ura: dorinta sparta de a primi egoistic si cea corectata, de a darui.
Nu exista ceva din ce ai scris pe blog care sa nu-mi fi atins coardele inimii. De multe ori Dumnezeu mi-a vorbit prin tine. Multumesc Cristina. Domnul sa te binecuvanteze!
ReplyDeleteMultumesc pentru incurajare kameluna, esti tare scumpa. Adonai sa te binecuvinteze din belsug cu Lumina Lui. Shalom
ReplyDelete